Vasele și obiectele din cupru au echipat gospodăria rurală românească timp de secole. Conductivitatea termică ridicată a cuprului — de câteva ori mai mare decât a fierului — l-a impus ca material preferat pentru oalele de gătit, cazanele de distilat și ibricele de cafea. Finisajul lustruit și nuanțele calde ale metalului le-au transformat și în obiecte de prestanță, expuse vizibil în casele mai înstărite.
Cazanul de țuică — regele atelierului de cuprărie
Cel mai important produs al cuprărarilor din România a fost și rămâne cazanul de fiert rachiu (țuică, pălincă). Un cazan complet cuprinde mai multe componente: vasul principal (corpul cazanului), capacul cu gura de abur, căpătâna (coloana de condensare) și răcitorul (șarpele din cupru imers în apă rece).
Capacitățile standard variază de la 50 la 300 de litri. Cazanele mai mici — de 50–80 l — erau tipice gospodăriei familiale, pe când cele de 200+ litri aparțineau asociațiilor sătești sau posesorilor de prune în cantități mari.
Un cazan de cupru bine construit, folosit și curățat corespunzător, are o durată de viață de peste 50 de ani. Piesele uzate — mai ales șarpele și capacul — pot fi înlocuite fără a schimba întregul ansamblu.
Tingirile și oalele pentru gătit
Tingirile din cupru cositorit interior erau obiectele de gătit cele mai scumpe din dotarea bucătăriei tradiționale. Forma lor — marginile evazate, fundul ușor bombat — facilitează distribuția uniformă a căldurii și reduce riscul de ardere a alimentelor.
Dimensiunile uzuale: de la 20 cm diametru (pentru sosuri și mâncaruri pentru 2 persoane) până la 45 cm (cazane de bucătărie pentru cantități mari). Grosimea tablei de cupru variaza între 1,2 mm (tingiri ușoare) și 3 mm (oale grele, de durată).
Ibricele de cafea
Ibricul (džezva) din cupru cositorit este prezent în toate zonele cu influență otomană ale României — în special în Muntenia, Dobrogea și Moldova de sud. Forma caracteristică — corp cilindric sau conic, mâner lung din lemn sau metal, gura evazată — nu s-a schimbat semnificativ în ultimele trei secole.
Ibricele decorative, niciodată destinate uzului curent, aveau gravuri elaborate și erau expuse pe poliță sau pe tabloul de cupru din camera principală a casei. Cele funcționale aveau suprafață netedă și interior cositorit obligatoriu.
Ligheanele și chiuvetele
Înainte de instalarea apei curente în mediul rural, ligheanul din cupru era indispensabil — folosit la spălat, la frământat aluatul și la diverse operațiuni gospodărești. Dimensiunile variaza: lighene de 30–35 cm pentru uz personal, lighene de 50–70 cm pentru spălat rufe.
Cele mai valoroase din punct de vedere decorativ sunt ligheanele de nuntă — piese de dimensiuni mari, cu bordul bătut în relief, inscripționate cu date și inițiale, oferite ca dar de nuntă și expuse ulterior pe peretele casei.
Alte produse din cupru
- Strecurătoarele — ciururi din tablă de cupru perforată, folosite la strecurarea laptelui, compoturilor și sucurilor
- Pâlniile — de diverse mărimi, pentru îmbuteliat lichide
- Căldările — vase mari cu toartă, pentru transportul apei sau al laptelui
- Tablele de cupru decorative — plăci bătute și gravate, atârnate pe pereți
- Candelele — suporturi din cupru pentru lumânări sau ulei de lampă
Îngrijirea vaselor din cupru
Vasele din cupru cositorit interior necesită atenție specifică:
- Spălarea se face cu apă caldă și burete moale — niciodată cu bureți abrazivi sau agenți chimici agresivi care deteriorează cositorirea
- Depozitarea se face uscat, fără a stiva vasele cu greutăți mari pe interior
- Dacă stratul de cositor este deteriorat (vizibil ca zone de cupru roșiatic la interior), vasul trebuie restat înainte de utilizare pentru gătit
- Exteriorul se lustruiește cu paste speciale pentru cupru sau cu soluție de oțet și sare fină